Arhiva lunii decembrie 2013

Ziua de Nastere a lui Dumnezeu

Ziua de Nastere a Domnului

Cat de anormal stau […] lucrurile cu „ziua de Nastere” a lui Dumnezeu. Dupa cum se raporteaza omul la sarbatoarea Nasterii Domnului, se vede clar cum ziua de nastere a lui Dumnezeu este cea mai asteptata „zi de nastere” de peste an. Fiecare om face investitii, vanzari si cheltuieli record, cumparaturi fara numar, pregatiri fara incetare, emotii si pregatiri de daruri.

Dar pentru ce toate acestea ? Oare nu pentru a ne bucura noi, de noi insine ?!

Desi este ziua altuia, ne-o serbam parca pe a noastra.

Toti oamenii de pe Pamant asteapta „ziua de Nastere” a lui Dumnezeu, insa atat de putini o serbeaza precum se cuvine, punand in centru Persoana dumnezeiaca ce se naste in Betleem, pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iar nu pe ei insisi.

Cat de anormal este sa praznuim ziua de nastere a cuiva, iar acela nici macar sa nu fie invitat la masa. Oare de ce nu ne adunam sa petrecem in alta zi ?! Sunt atatea zile in cele trei luni de iarna.

Am ajuns sa serbam „ziua de Nastere” a lui Dumnezeu, insa fara Dumnezeu. Aceasta este ca si cum am spune: „Prietene drag, iti vom serba ziua, dar sa nu te superi ca pe tine nu te vom chema.”

Nefiind chemat si El, in mijlocul atator pregatiri de iarna, mai mult se intristeaza Domnul, decat se bucura. Oare nu ne dam seama ca „ziua de Nastere” a lui Dumnezeu nu trebuie sarbatorita in lipsa Lui ?! Oare noi nu ne-am intrista daca, de ziua noastra, toti s-ar aduna si ar petrece cu mare alai, fara a ne invita macar in mijlocul lor ?! Oare nu am suferi vazand ca aceia se folosesc de ziua noastra numai spre a petrece, spre a bea, spre a manca si spre a se distra, fara a ne acorda nici cea mai mica atentie.

Ziua de nastere este o zi unica. Ziua de nastere este inchinata persoanei care se naste. De ziua Lui de nastere, Domnul trebuie sa fie bucuros, iar nu intristat. Precum de ziua noastra, noi suntem bucuria tuturor, iar toti se aduna in jurul nostru, tot asa se cade si de „ziua de Nastere” a lui Dumnezeu, sa ne bucuram de El si sa ne adunam in jurul Lui. Sa nu ajungem si noi a ne bucura fara a sti de ce si a praznui fara a sti ce.

Se pare insa ca, precum odinioara S-a nascut in pestera din Betleem, uitat si parasit de lume, tot asa se naste si astazi Domnul, uitat si parasit de oamenii care sunt prea ocupati sa se bucure pentru… nici ei nu stiu pentru ce.

Ce bine ar fi ca si noi sa ne numaram printre pastorii si magii care, trecand pe langa toate ale lumii, s-au oprit in fata pesterii celei tainice din Betleem si s-au inchinat Pruncului celui Preasfant. Cu siguranta aceia au serbat cum se cuvine „ziua de Nastere” a lui Dumnezeu, pana la adormirea lor in Domnul.

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro

Pr. Rafail Noica: Despre New-Age

Multi oameni sunt atrasi de „mutatia” omului catre o spiritualitate la care se ajunge fara eforturi prea mari. Va vorbeam mai înainte ca am fost atras în Ortodoxie de ideea sfinteniei. Dar, sfintenia crestina trece prin pocainta si cruce, însa omul, astazi, nu vrea nici sa sufere, nici sa se pocaiasca.

New-Age-ul vine si spune: „Iata, va veti dezvolta spiritual fara a fi nevoie sa suferiti sau sa va pocaiti”, în putine cuvinte, aceasta este ispita pe care a suferit-o Adam prin sarpe în rai. Aici avem de-a face cu problema fundamentului naturii umane, fiindca omul a fost creat de Dumnezeu ca sa devina asemenea Lui. Dar sunt doua cai: aceea pe care Dumnezeu ne-a indicat-o si aratat-o El însusi facându-Se om, El fiind Calea, Adevarul si Viata. Daca vrem sa dobândim mântuirea si sa devenim asemenea Lui, trebuie sa urmam exemplul si cuvântul lui Hristos.

New-Age indica o alta cale: „Iata, veti fi dumnezei fara sa fie nevoie sa treceti prin cruce”. Folosind un astfel de limbaj, acestia gasesc în om un ecou favorabil pentru propovaduirea lor, pentru ca, pe de o parte este adevarat ca noi trebuie sa devenim asemenea lui Dumnezeu, dar omul decazut în pacat nu mai are puterea si nu mai simte nevoia sa accepte suferinta. În acest sens, cred, fiindca mi-ati cerut parerea despre New Age, ca acest fenomen reprezinta în epoca noastra cel mai mare pericol pentru viata noastra crestina.

Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum

Cum reacţionăm faţă de cei care ne înjură credinţa?

„Întrebare: Când văd pe cineva înjurând religia şi hulind sfânta credinţă, mă mânii pe el, sub motiv de râvnă. Ce este aceasta?

Răspuns: Ai auzit că nu se face îndreptarea prin rău, ci mai degrabă prin bine. Deci grăieşte cu cel ce înjură, mustrându-l cu blândeţe şi îndelungă-răbdare întru frica lui Dumnezeu. Iar de te vezi pe tine tulburat, nu trebuie să spui nimic.”

(Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti (658), în Filocalia XI, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 542)

sursa: doxologia.ro

„Minunea” (in limba rusa, „Chudo”) – film 2009

Una dintre minunile Sfantului Nicolae, care a creat multa tulburare in randul comunistilor, incordati foarte tare in a o ascunde si a o trece in uitare, a fost cea petrecuta in ziua de 31 decembrie 1955, in localitatea ruseasca Kuibisev (actuala denumire a localitatii este Samara), pe strada Cikalov, nr. 84, 31.

In noaptea de Anul Nou, la o petrecere intre tineri, o fata numita Zoia a inceput a dansa cu icoana Sfantului Ierarh Nicolae, datorita faptului ca prietenul ei, numit tot Nicolae, intarzia sa apara. In numai cateva clipe, un zgomot nefiresc a zguduit incaperea, iar o lumina orbitoare a tulburat privirea celor prezenti. Rezultatul: fata a ramas incremenita precum o piatra cioplita, cu icoana Sfantului Nicolae in brate.

Medicii, chemati de urgenta, au ramas fara raspuns, nici unul dintre ei nemaivazand si nemaiauzind despre asa ceva. Nici macar acele de seringa nu puteau patrunde in trupul fetei.

Impietrirea fizica a Zoiei a durat vreme de patru luni, in care comunistii, aflati la putere, s-au straduit a tainui minunea pe cat le-a stat in putere. Dupa trecerea celor patru luni, vreme in care multime de oameni s-au intors la dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe, botezandu-se, Sfantul Nicolae o va ierta pe cea care i-a batjocorit sfanta icoana.

Ultima femeie care a intrat in Sfantul Munte Athos

Sfantul Munte Athos a inceput sa fie un loc de retragere pentru calugari inca din timpul ultimelor persecutii romane impotriva crestinilor, iar in anul 726 cand a fost dat primul edict impotriva icoanelor si pana in anul 843, un insemnat numar de calugari de pe intreg teritoriul bizantin a venit la Muntele Athos. Ei au adus aici acte, documente, moaste, obiecte de arta, numeroase icoane. In aceasta perioada au inceput sa se zideascas primele „lavre” athonite.

Un loc rezervat monahilor

Pentru a-i pune la adapost de diferitele pretentii ale locuitorilor de pe continent, imparatul Vasile I Macedoneanul, printr-un decret emis in anul 885, a oprit trecerea ilegala peste Canalul Xerxes, declarand in mod oficial Athosul ca „loc al calugarilor” si i-a scutit de plata oricarui fel de taxe catre Stat. Decretul imperial, numit „Avaton”, interzice femeilor a intra in Sfantul Munte Athos. Aceasta masura a fost reconfirmata de imparatul Leon al VI-lea Filozoful, in anul 911, si de imparatul Roman I Lecapenul, in anul 920, care le-au ingaduit sa-si agoniseascasi bunuri personale.

Generalul bizantin Nichifor Focas l-a ajutat foarte mult pe Sfantul Atanasie Athonitul, in zidirea primei mari manastiri athonite, Marea Lavra, in anul 963. Noua organizare monahala a Sfantului Atanasie se baza pe urmatoarele criterii: impunerea stilului chinovial, oprirea calugarilor de a poseda averi personale, interzicerea deosebirii dintre calugarii greci si cei apartinand altor popoare, supunerea tuturor monahilor unui protos, cu drepturi superioare fata de cele ale staretilor, oprirea intrarii pe teritoriul Athosului a femeilor, organizarea comunitatii monahale in mod independent fata de orice autoritate.

Ultima femeie care a intrat in Sfantul Munte

Toate aceste hotarari au fost stabilite legal, in anul 970, cand imparatul bizantin Ioan I Tzmiskes aproba un „Tipikon”, care urma sa aiba valabilitate pe intreg teritoriul Muntelui Athos. Acest act a fost semnat de Sfantul Atanasie Athonitul, alaturi de ceilalti 54 de conducatori ai asezamintelor monahale athonite, existente la acea vreme in Munte.

Valabilitatea „avaton-ului” este confirmata de legislatia in vigoare, mai precis de articolul 186 din Carta Constitutionala a Muntelui Athos (1924), intrata in vigoare in anul 1926, prin ratificarea de catre Statul Grec, prin decretul din 10/26 septembrie 1926.

Ultima femeie care a intrat in Sfantul Munte Athos

In anul 385, dupa moartea primei sale sotii, Aelia Flaccilla, impreuna cu care a avut trei copii, Arcadie, Honorie si Aelia Pulcheria, imparatul Teodosie cel Mare s-a casatorit cu Galla, fiica imparatului Valentinian I. Impreuna cu cea de-a doua sotie, imparatul a avut doi copii, pe Gratian si pe Galla Plachida. Dintre cei doi copii, doar fiica a supravietuit, ajungand imparateasa.

Ultima femeie care a intrat in Sfantul Munte

Potrivit traditiei, Manastirea Vatoped a fost intemeiata pe la sfarsitul secolului al IV-lea, de catre imparatul Teodosie cel Mare. Odata, trecand cu corabia de la Roma, spre Constantinopol, printesa Galla Pachida a venit in Sfantul Munte Athos, spre a se inchina in ctitoria tatalui ei.

Vrand sa intre in biserica, femeia a auzit o voce ca de tunet, venind din icoana Maicii Domnului, numita „Antifonitria”: „Opreste-te si intoarce-te inapoi, caci eu sunt Imparateasa muntelui acestuia. Pentru ce ai venit sa tulburi linistea supusilor mei? Sa stii ca, de azi inainte, nici o femeie nu va mai calca pamantul sfant al acestui Munte.” Credincioasa fiind, fiica imparatului s-a smerit si a plecat in graba din Sfantul Munte Athos.

Icoana Maicii Domnului numita „Antifonitria”, adica „Impotriva Graitoarea”, este una dintre cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului din Sfantul Munte Athos. Icoana se pastreaza inca si astazi in Manastirea Vatoped, zugravita pe peretele stang al pronaosului bisericii celei mari. Candele ard neincetat in fata acestei icoane slab luminata de putina lumina ce intra printr-o mica fereastra.

Ultima femeie care a intrat in Sfantul Munte

Desi traditia interzicerii intrarii femeilor in Sfantul Munte era deosebit de veche, aceasta nu a fost intarita printr-un edict imperial decat spre secolele X-XI. Astfel, pastorii vlahi intrau adesea in Munte, printre manastiri, pentru a-si paste turmele, impreuna cu familiile si obiceiurile lor. Aceste incursiuni au mai avut loc, chiar si dupa emiterea edictelor cu pricina.

In vremea imparatului Alexie Comneanul, care a domnit intre anii 1081-1118, vlahii inca mai intrau in Sfantul Munte, cu turmele de oi si capre, dar si cu femeile si fetele lor. Astfel, multe pacate s-au savarsit in aceasta perioada, femeile, imbracate in haine barbatesti cutreierand intregul Munte. […]

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro