Arhiva lunii mai 2014

Chilia Parintelui Arsenie Boca

Chilia Parintelui Arsenie Boca a ramas ca o marturie nestinsa a vietuirii sale isihaste in Muntii Sambetei, spre mangaierea tuturor celor care ii calca pragul. Chilia parintelui se afla in muntii Fagaras, pe Valea Sambetei, aproape de Cabana Sambata. Chilia parintelui a ramas pana astazi un loc de pelerinaj unde credinciosii se roaga, pun o floare sau aprind o lumanare.

Chilia Parintelui Arsenie Boca -  Sambata de Sus

„Cat de frumoase sunt pe munti picioarele trimisului care vesteste pacea, a solului de veste buna, care da de stire mantuirea.” (Isaia 52, 7) Chilia sa de pustnic, de pe Valea Sambetei, este un loc aproape inaccesibil, sapat in jgheabul unor pereti prapastiosi de stanca, pe care parintele sculptase chipul Maicii Domnului, transformand salbaticia muntilor in altar de rugaciune si meditatie.

Teodor Danalache

continuare aici…

Minuni vechi si noi ale parintelui Arsenie Boca

– Nu erau si oameni care se indoiau de Parintele?

– Ei, ba da. Mereu sunt si din acestia. Odata, un taran i-a injurat pe cei care se duceau la Parintele Arsenie si pe loc i s-a strambat gura. N-a mai putut s-o deschida, nici sa bea apa. L-au dus oamenii la manastire si Parintele s-a apropiat de caruta in care se gasea amaratul si l-a intrebat: “Ce ti-a facut, bade, Arsenie? Ia deschide gura si graieste!“. Si pe loc omul a putut deschide gura sa vorbeasca, s-a aruncat in genunchi si a inceput sa planga si sa se caiasca pentru ce spusese.

O minune a Parintelui Arsenie, dupa moarte

– Ati trait vreo fapta minunata ca urmare a puterii duhovnicesti a Parintelui?

– Sunt mai multe, dar nu le pot povesti, pentru ca lumea nu le-ar intelege. Mi-a zis o data: “Veniti la mine, va dau sfat, dar voi asteptati si minuni. Sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce voi pleca la Domnul, decat acum”. Si a avut dreptate. Eu i-am simtit mereu ajutorul dupa ce a murit. Si am trait o minune, acum trei ani. M-am dus la parastasul care i se face Parintelui anual la manastirea Prislop. Nu mai fusesem, si am zis sa merg sa slujesc pana nu mor. A fost foarte frumos. Pe la ora patru dupa masa, am plecat indarat spre Bucuresti, cu cineva cu o masina. Numai eu si soferul. Dar tot drumul am simtit ca in masina mai era cineva langa noi, pe bancheta din spate. Si, va spun adevarat, masina n-a venit pe pamant pana aici, la Barcanesti.

– Cum adica?

– Plutea… Am ajuns in trei ore, desi la dus am mers opt ore. Pe drum am intalnit stopuri, accidente, dar nu ne-am oprit, pe toate le-am depasit, parca prin aer. Ma uitam la omul care conducea si ma intrebam de ce trece pe rosu, doarme? El nu spunea nimic, nu spuneam nici eu. Parca ne temeam sa vorbim. Cand am ajuns aproape de manastire, aici, masina a inceput sa se auda cum merge pe pamant. Si a zis soferul: “Masina noastra merge pe pamant“. L-am intrebat: “Ce-ai simtit, omule?“. Si el: “Am simtit pe cineva in spate si altceva nimic. Eu n-am condus pana aici, stiu ca masina a mers singura“. Si-am auzit atunci o voce in spate: “Pana aici am venit cu voi“. Cand m-am intors, nu era nimeni.

– Ati mai povestit intamplarea aceasta cuiva?

– Nu, ca oamenii de azi nu mai cred.

– Ce invatatura mai de pret v-a ramas de la Parintele Arsenie?

Sa fim pregatiti de moarte, prin felul in care traim, ca sa dam bun raspuns la judecata de apoi. Si prin curajul marturisirii, sa spunem adevarul cu orice risc. L-am ascultat, drept pentru care am fost inchis.

sursa: Război întru Cuvânt

Citate

«Sa ne bucuram de ispitele si de incercarile ce ne vin, caci prin ele ne mai platim datoriile catre Domnul.»

«Daca te auto-osandesti, Dumnezeu din judecator iti devine aparator.»

«Cel ce vrea să facă ceva şi nu poate, e socotit de cunoscătorul de inimi, Dumnezeu, ca şi când ar fi făcut. Iar aceasta trebuie să o înţelegem atât cu privire la cele bune, cât şi la cele rele.»

«Păcat spre moarte este păcatul nepocăit. Chiar de s-ar ruga un sfânt pentru un asemenea păcat, al altuia, nu e auzit.»

«Cel ce face binele şi caută răsplată, nu slujeşte lui Dumnezeu ci voii sale.»

«Cunoaste-te pe tine insuti ca esti un nimic. Aceasta este existenta ta: nimic. Originea ta este tarana, iar puterea care-ti da viata este suflarea lui Dumnezeu. Toate sunt ale lui Dumnezeu. Cunoaste-te pe tine insuti ca esti nimic si sa induri ispitele pentru a fi scutit de acestea si sa devii dumnezeu dupa har pentru ca esti suflare a lui Dumnezeu.»

Medicul – un dusman al omului?

Zilele trecute mi-a fost dat sa vad cu cata usurinta lua un coleg antidepresive. Motivul pentru care a recurs la acest gest era o tristete. M-a durut nu doar faptul ca era o tristete din care putea iesi singur, ci si faptul ca le lua potrivit recomadarii unui medic.

Cazul colegului mi-a descoperit inca o data ca lumea actuala medicalizeaza mult omul si face acest lucru in conditiile in care el ar putea sa-si revina singur sau cu ajutorul altei persoane, dar in orice caz, nu prin medicamente.

Exista o „epidemie” de diagnostic. La cea mai mica tristete se recomanda antidepresive, din partea unor medici. Daca am compara boala reala cu numarul celor care figureaza in statistici, cu siguranta am putea observa ca sunt mult mai putine cazuri reale decat se raporteaza.

Pentru ca limitele dintre normalitate si tulburare psihica pot fi usor manipulate, se pledeaza de multe ori gresit pentru exinderea pietei de medicamente. Industria farmaceutica are tot interesul sa popularizeze ideea potrivit careia, multe tulburari psihice sunt cauzate de dezechilibre in chimia creierului. Si asa se ajunge la a se prescrie din ce in ce mai multe medicamente spre profitul corporatiilor farmaceutice si nu spre insanatosirea omului.

Boala mentala nu este acelasi lucru cu boala fizica. Consider ca e mult mai usor sa-i spui unui om ca are o problema de sanatate la rinichi, ficat, etc, decat sa afirmi ca o persoana este schizofrenica. Este mult mai usor sa cobori in trupul omului si sa elimini de acolo ceea ce este stricacios. Din nefericire, sunt medici care doar se prefac ca au purces la coborarea in om si nereusind sa vada ce este in adancul acestuia, ii administreaza un anumit medicament care ii face mai mult rau decat bine. Sunt si psihiatri care coboara foarte mult in om, dar nu mai reusesc sa iasa de acolo. Si asta pentru ca sunt ei insisi bolnavi.

Imi doresc sa atrag atentia prin aceste cuvinte, ca un medic va intelege cu adevarat cauzele problemelor mentale, daca va tine seama si de existenta harului, a pacatului si a diavolului. Sunt cazuri cand nu e nevoie decat de pocainta, rugaciune, smerenie si Sfinte Taine. In astfel de situatii, daca medicul prescrie un medicament pentru insanatosire, el devine un dusman al omului.

Adrian Cocosila

sursa: CrestinOrtodox.ro