Arhiva lunii septembrie 2014

Pacatele din timpul somnului

Pacatele din timpul somnului pot sa il contrarieze pe acela care intelege somnul drept absenta a oricarei activitati. Somnul este insa tot viata. Nu doar ziua traieste omul, ci si noaptea. In somn putem rosti rugaciune, in somn putem iubi pe Dumnezeu si intreaga lui faptura, in somn putem lupta cu gandurile aduse de diavoli si tot in somn ne putem lasa biruiti de acesta.

In indreptarele de Spovedanie, gasim enumerate pacate precum: „m-am impartasit, dupa ce am avut necuratie in vis”; „am luat anafura si aghiasma, dupa ce am avut scurgeri in vis”; „am avut vise desfranate in timpul somnului, patimind si scurgere”. Desi toate acestea se refera la scurgerile lichidului seminal, care se intampla uneori in somn, ca urmare a desfranarii din timpul zilei, acestea nu sunt insa singurele pacate de care putem fi biruiti in somn; in somn putem cadea prada lacomiei, violentei, mandriei, tristetii, fricii etc. Deoarece insa multe vise nu ni le mai aducem aminte a doua zi, pacatele trupesti din timpul noptii putand fi mai usor observate la trezire, acestea din urma se cer a fi spovedite.

Cauzele caderii in pacate trupesti, in timpul zilei sau in timpul somnului, sunt enumerate limpede in urmatorul cuvant din Pateric: „A zis un batran: Daca desfranarea (curvia) se lupta cu trupul tau, vezi din care pricina s-a pornit razboiul asupra ta si o indrepteaza; sau din desfatare, sau din somn mult, sau din mandrie, sau pentru ca te socotesti pe tine mai bun decat pe altul, sau ca ai judecat (osandit) pe cineva cand gresea; fiindca afara de acestea nu se lupta omul spre desfranare (curvie).”

articol integral aici…

104 de ani de la nasterea parintelui Arsenie Boca

Iubiti credinciosi,

Asa cum bine stim, sarbatorim in principal data plecarii unui om duhovnicesc din lumea aceasta, pentru ca data plecarii din lumea aceasta inseamna nasterea in Imparatia Cerurilor si e mai importanta aceasta data decat data de nastere pe Pamantul acesta. Dar pentru ca pe Parintele il cunoastem de atata vreme si pentru ca a fost un trimis al lui Dumnezeu, in perioadele acestea apropiate de noi, si pentru ca unii dintre noi am avut binecuvantarea sa-l cunoastem, si, cunoscandu-i si ziua de nastere pamanteasca, era firesc sa sarbatorim si acest moment cu rugaciune, pentru ca Parintele, asa cum bine stiti, ne indemna sa credem in Dumnezeu, sa ascultam de Dumnezeu.

[…]

Parintele Arsenie Boca s-a nascut la 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, in judetul Hunedoara, din parintii Iosif si Cristina, cu numele de botez Zian. Acest nume de botez, Zian, ne-am gandit, iubiti credinciosi, ca ar putea avea legatura si cu denumirea Sarbatorii Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul care in partile noastre se numeste Dragaica iar in partile Ardealului se numeste Sanziene si poate ca nu intamplator este acest nume de botez in legatura stransa cu Sfantul Ioan Botezatorul.

[…]

Parintele, asa cum stiti, va pleca la cele vesnice in anul 1989, in data de 28 noiembrie. Inainte de aceasta, anuntandu-si plecarea parca, a spus in anul 1986 ca ”mai sunt trei calendare”, a mai spus: „nici o zi in 1990” si multi n-au inteles cuvintele acestea atunci. Si putem spune ca si data o stia, caci data de 28 noiembrie este pictata in Sfantul Altar catre miazazi. Deci l-am avut pe Parintele printre noi si sa dam slava lui Dumnezeu ca l-am cunoscut. Ultimul „Hristos a inviat!” l-a cantat aici la Draganescu, in casa parohiala, de Sfintele Pasti ale anului 1989, pentru ca in 28 noiembrie sa ne paraseasca, de fapt sa plece in lumea cea nevazuta, cea sfintita si sfintitoare. Si de-acolo, asa cum spunea Parintele, ne ajuta mai mult decat de-aici. Sa pastram vie amintirea Parintelui Arsenie in memoria noastra, sa-l ascultam pe Parintele, sa ne rugam Parintelui caci, asa cum spun din ce in ce mai multi credinciosi, Parintele are trecere la Dumnezeu, Parintele ajuta, Parintele se milostiveste catre noi. Si dovada este ca veniti din ce in ce mai multi, cautati Manastirea Prislop, cautati si Biserica din Draganescu, cautati si Manastirea Sambata, cu siguranta, si asta dovedeste asa cum a spus iarasi Parintele Arsenie ca „de la Prislop va lua tara foc”.

In numele Tatalui si Fiului si-al Sfantului Duh. Amin.

Parintele Lucian Razvan Petcu
Preot paroh la Biserica „Sfantul Nicolae” din Draganescu, judetul Giurgiu.

integral aici…

26 Septembrie: Pomenirea mutarii la Domnul a Sfântului slavitului Apostol si Evanghelist Ioan Teologul

Sfântul Ioan Evanghelistul a fost feciorul lui Zevedei si al sotiei lui, Salomi, care era fiica logodnicului Iosif. Pentru ca acesta a avut patru feciori: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda si pe Iosie si trei fete: pe Estera, pe Marta si pe Salomi, care a fost femeie lui Zevedei, si maica lui Ioan. De aici se vede ca Domnul nostru Iisus Hristos era unchi lui Ioan si frate al Salomiei, fetei lui Iosif. Acesta este cel ce s-a rezemat pe pieptul lui Hristos, ca cel ce era foarte iubit de Dânsul. Pentru ca si la vânzare a fost cu Dânsul, si la rastignire, când a luat si pe Nascatoarea de Dumnezeu în casa sa, slujind-o pâna la adormirea ei.
[…]
Si asa a trait Sfântul Evanghelist în Efes, si facând nespuse minuni a atras multa multime catre Hristos. Acolo a mai trait douazeci si sase de ani, si mai înainte noua ani; iar la Patmos cincisprezece ani. Iar când a mers la Efes de la Ierusalim era de cincizeci si sase de ani si sapte luni, încât s-au facut anii lui peste tot o suta cinci ani si sapte luni. Si tragea în casa lui Domnus; de unde iesind cu ucenicii sai, sapte fiind, si mergând într-un loc le porunci sa sada acolo. Si era pe la vremea utreniei, si dându-se putin înlaturi de la dânsii îsi facu rugaciune multa.

Întorcându-se la dânsii, le-a poruncit sa sape crucis dupa statul sau, si facând ei precum le poruncise, a mers si a intrat în groapa, si sarutându-i pe dânsii pentru despartire si ei foarte întristându-se, caci se lipseau de dascalul lor, si varsând lacrimi pentru dânsul, i-a învatat sa-l acopere cu pamânt pâna la genunchi; dupa aceea iarasi sarutându-i si învatându-i, l-au mai acoperit pâna la grumaji; dupa aceea, punându-si o mahrama peste obraz, si punând pamânt peste dânsul a fost acoperit de tot, si rasarind soarele, si-a dat duhul.

Ucenicii plângând mult, caci ramasera lipsiti de dascalul lor, se întoarsera si povestira celor din cetate despre petrecerea lui, si auzind aceasta fratii care erau în cetate au mers de au sapat si n-au gasit nimic. Si plângând mult si rugându-se se întoarsera în cetate. De aceasta si Policrat, episcopul poporului Efesu-lui, scriind catre Victor, episcopul Romei, zise asa: “A adormit în Asia, mare Stihie, care va sa se scoale la ziua cea de apoi a venirii Domnului, Ioan cel ce s-a rezemat pe pieptul lui Hristos”.

Iar dumnezeiescul Ipolit povestind propovaduirea si savârsirea apostolilor, zice: “Ioan, fratele lui Iacov, propovaduind în Asia cuvântul, a fost izgonit la ostrovul Patmos. Si de acolo, iarasi fiind chemat din izgonire de la Efes, s-au savârsit acolo, în zilele lui Neron. Ale carui moaste cautate de locuitorii cetatii cei credinciosi nu s-au aflat”. Iar Chesarie, fratele marelui Grigorie, întrebând la Constantinopol de aceasta pe vremea lui Sicret, i s-a raspuns asa: “Acest Ioan la sfârsitul Evangheliei sale a aratat aceasta: Si aceasta zicând Iisus, zise lui (adica lui Petru): Vino dupa mine; si întorcându-se Petru a vazut pe ucenicul pe care-l iubea Iisus urmând, si zise: Doamne, dar acesta ce? Si zise lui Iisus: de voi vrea sa ramâna el pâna voi veni Eu, ce-ti este tie? Drept aceea a iesit cuvântul acesta între frati ca ucenicul acela nu va muri.

Pentru aceasta si unii din pricina cuvântului acesta zic ca Ioan nici pâna astazi n-a gustat moarte, ci ca s-a mutat. Dar nu este asa adevarul: de vreme ce aflând Hristos unde vâna peste, poruncit-a numai lui Petru sa-i urmeze. Iar el vrând ca sa mearga si Ioan împreuna cu dânsul, zise: Doamne, dar acesta ce? Iisus a poruncit lui Ioan sa ramâna la vânatoarea pestelui, zicând: De voi vrea sa stea acesta aici pâna voi veni, sa pescuiasca pâna iarasi ma voi întoarce, ce-ti este tie? Numai ca iubitul lui Hristos, Ioan, a murit, de vreme ce si mormântul lui se stie unde este. Însa o adevereaza aceasta si marele dascal si întocmai cu apostolii Ioan Gura de Aur, în tâlcuirea Epistolei catre Evrei, a Evangheliei dupa Matei si a Evangheliei dupa Ioan”.

sursa: calendar-ortodox.ro

Cum se ţine o sărbătoare

Interviu cu pr. Marius Cătălin Antohi, protopop al Protopopiatului Huşi şi paroh la Biserica „Sfântul Ilie“ din Huşi

Părinte protopop, care sunt restricţiile pe care le impune o sărbătoare? Ce ar trebui şi ce nu ar trebui să facem în zilele de sărbătoare?

În zilele de sărbătoare trebuie ca, înainte de toate, să mergem la biserică şi să ne rugăm. Avem, de asemenea, datoria de a face milostenie, de a cerceta pe cei bolnavi şi în nevoie. În zi de sărbătoare este bine să ne ferim a lucra în afară de ceea ce este absolut necesar. Ar fi absurd să reproşăm cuiva că în zi de sărbătoare şi-a adăpat animalele şi le-a hrănit sau că şi-a încălzit mâncarea pentru a sta la masă ori că şi-a făcut ceva de mâncare, de exemplu o salată.

Se poate ajunge, dintr-o teamă exagerată de a nu greşi, la a-ţi interzice necesităţile zilei, de exemplu un duş sau călcatul unor haine în zi de sărbătoare – când intervine, de fapt, păcatul?

Cum spuneam, în zi de sărbătoare este bine să ne ferim a lucra în afară de ceea ce este absolut necesar. Păcatul apare atunci când săvârşim o lucrare care nu este absolut necesară în zi de sărbătoare, dintr-o rea intenţie, conştienţi fiind că încălcăm nişte îndrumări ale Bisericii.

Nu este obligatoriu să ţinem sărbătorile cu cruce neagră

Care este diferenţa între sărbătorile cu cruce roşie şi cele cu cruce neagră?

Diferenţa între sărbătorile cu cruce roşie şi cruce neagră, din punct de vedere liturgic, este dată de bogăţia şi solemnitatea slujbelor, aşa cum le găsim în cărţile de cult.

Astfel avem:

sărbători mari – praznicele împărăteşti, sărbătorile Maicii Domnului şi ale sfinţilor mai importanţi. Aceste sărbători au cea mai desfăşurată slujbă: Vecernie Mică, Vecernie Mare, Litie, Polieleu, Evanghelie şi Doxologie Mare la Utrenie. În calendare, semnul distinctiv pentru importanţa slujbei este crucea roşie încadrată de cerc sau paranteze;

sărbătorile sfinţilor cu priveghere şi polieleu – spre deosebire de cele mari, acestea nu sunt însoţite de pre şi postserbări (înainteprăznuire şi odovanie). În calendare sunt marcate cu o cruce roşie sau neagră cu o singură paranteză;

sărbătorile sfinţilor fără priveghere – acestea nu au Vecernie Mică, dar au Polieleu, Evanghelie şi Doxologie Mare. În calendare sunt marcate cu o cruce simplă;

sărbători ale sfinţilor mai puţin însemnaţi. Sunt de două feluri: cu sau fără Doxologie Mare la Utrenie. În calendare sunt marcate cu cruce neagră;

Accentuez faptul că în zilele cu cruce roşie este bine să ne ferim a lucra ceea ce nu este absolut necesar. Sărbătorile cu cruce neagră nu este obligatoriu să le ţinem, aşa cum avem poruncă să le ţinem pe cele cu cruce roşie. Crucea neagră vrea să ne arate ca este vorba de un sfânt mai important cu o slujbă puţin diferită de zilele de rând. Desigur, dacă avem totuşi evlavie pentru un sfânt trecut cu cruce neagră şi vrem să ţinem ziua lui ca pe o sărbătoare cu cruce roşie, nu greşim.

Când începe şi când se termină o zi de sărbătoare din punct de vedere liturgic? Acesta este intervalul în care nu se lucrează?

Din punct de vedere liturgic, o zi de sărbătoare începe din seara precedentă, odată cu slujba Vecerniei, şi se termină cu slujba Ceasului IX din după-amiaza sărbătorii respective. Teoretic, acesta este intervalul în care nu se lucrează.

sursa: doxologia.ro  –  Nicoleta Olaru

Pr. Ilarion V. Felea

18.09.2014 – astazi se implinesc 53 de ani de la trecerea la Domnul a Pr. Ilarion V. Felea

PR. ILARION V. FELEA, profesor de teologie. N. 21 mart. 1903, în Valea Brad, jud. Hunedoara, în familie de preot, decedat la 18 Sept. 1961 , în închisoarea de la Aiud. Studii secundare la Liceele “Avram lancuI” din Brad (1914-1920) şi “Moise Nicoară” din Arad ( 1920-1922), Superioare la Academia teologică “Andreiană” din Sibiu (1922 – 1926), cu examene de licenţă (1932) şi doctorat (1939) la Facultatea de Teologie din Bucureşti, Facultatea de Litere şi Filozofie din Cluj (abs. 1929).

Preot în Valea Brad (1927-1930), în Arad-Sega (1930-1939), unde a ridicat o biserică parohială, apoi la catedrala din Arad 1939-1958), profesor de Dogmatică şi Apologetică la Academia teologică din CIuj (1937-1938) şi la cea din Arad (1938-1948), rector (1947-1948), iconom stavrofor (1947). A fost redactor al foilor “Biserica şi Scoala” (1939-1945) şi “Calea Mântuirii (5 Sept. 1943 – 3 iun. 1945 şi 1 ian. – 22 dec. 1946) din Arad. Arestat şi deţinut în timpul regimuIui comunist (6 ian. 1949 – 5 ian. 1950, sept. 1958 – 18 Sept. 1961), fiind condamnat la 20 de ani muncă silnică “pentru uneltire contra ordinei sociale” şi 20 ani temniţă grea pentru “activitate intensă contra clasei muncitoarei şi a miscării revoluţionare”.

sursa: teologiearad.ro

Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop

http://www.ortodoxia.md/images/stories/Mag.Mereutanu1/sf-ioan-de-la-prislop.jpg

Cuviosul Ioan s-a născut spre sfârşitul veacului al XV-lea, în satul Silvaşul de Sus, din apropierea oraşelor Haţeg şi Hunedoara. El îşi însoţea părinţii la lucrul câmpului unde, treptat, a început să înţeleagă, din contemplarea naturii, înţelepciunea şi atotputernicia Ziditorului tuturor. Credinţa i-a sporit prin învăţăturile primite de la părinţii săi dreptcredincioşi şi prin rugăciunile făcute în biserica satului, dar şi în singurătate. Dorind să-şi închine întreaga viaţă lui Dumnezeu, a părăsit casa părintească şi s-a închinoviat în obştea călugărilor de la Mănăstirea Prislop, ctitorită de Sfântul Nicodim de la Tismana (†1406), în care se păstrau încă vii amintirea şi rânduiala lăsate de marele stareț. După mai mulţi ani şi după ce s-a deprins cu virtuţile ascultării şi smereniei, cu binecuvântarea duhovnicului său s-a retras pe malul abrupt al pârâului Slivuţ, nu departe de mănăstire, unde şi-a săpat singur o chilie în pia-tră, cunoscută până azi sub numele de „Chilia” sau „Casa Sfântului”. Aici a viețuit în neîncetate rugăciuni şi posturi, bine plăcând lui Dumnezeu.

Viaţa sa îmbunătăţită s-a sfârşit, potrivit tradiţiei locului, în acest fel: Pe când îşi făcea o fereastră la chilia lui, doi vânători, de pe versantul celălalt al prăpastiei, l-au vânat, neştiind că vieţuia în acele locuri. Poporul dreptcredincios l-a cinstit cu evlavie ca sfânt încă din timpul vieţii, dar şi după neaşteptatul lui sfârşit. Vestea despre el s-a răspândit şi în Ţara Românească, de unde au venit câţiva călugări care i-au cerut trupul, ducându-l şi tăinuindu-l într-una din mănăstirile de peste munţi. Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop stă până astăzi pildă vie de sfinţenie pentru credincioşii din părţile Haţegului şi Hunedoarei, iar chilia Sfântului rămâne loc de pelerinaj pentru toți cei ce se îndreaptă către străvechea mănăstire a Prislopului.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ziua de 19 iunie 1992 a trecut în rândul Sfinţilor din calendar pe Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, având zi de prăznuire data de 13 septembrie a fiecărui an.

sursa: basilica.ro

„Tată, pot să cumpăr o oră din timpul tău?”

 tatăl ocupat

–     Tată, pot să te întreb ceva?, îl întreabă fiul pe tată său.

–     Da, desigur. Ce s-a întâmplat?, îi răspunde tatăl.

–     Tată, câți bani câștigi într-o oră acolo unde lucrezi?, l-a întrebat fiul din nou.

–     Aceasta nu-i treaba ta. De ce întrebi așa ceva?, a întrebat oarecum enervat tatăl său.

–     Vreau numai să știu. Te rog, spune-mi cât câștigi într-o oră?

–     Dacă vrei neapărat să știi, câștig 30€ pe oră.

–     Oh!, a răspuns copilul cu capul plecat. Tată, te rog poți să-mi împrumuți 15€?

Atunci tatăl său enervat peste măsură, i-a răspuns:

–     Dacă motivul pentru care întrebi este numai să cumperi o jucărie neghioabă sau alte prostii, atunci pleacă direct în camera ta. De ce ești atât de egoist? Eu nu lucrez din greu în fiecare zi pentru astfel de lucruri fără importanță.

Copilul a plecat liniștit în camera sa și a închis ușa. Tatăl cu cât se gândea mai mult la întrebarea copilului, cu atât se enerva mai mult. „Cum a îndrăznit să mă întrebe așa ceva?”, se întreba în sinea sa.

După vreo oră, după ce s-a liniștit, tatăl s-a gândit din nou: „Poate e ceva de care are nevoie cu adevărat și de aceea mi-a cerut 15€. Și mai ales că nu-mi cere adeseori bani”. A mers așadar la ușa camerei copilului și a deschis ușa.

–     Dormi, copilul meu?, l-a întrebat.

–     Nu, tată, nu dorm, a răspuns copilul.

–     Mă gândeam că poate am fost prea aspru cu tine mai devreme, a spus tatăl. Astăzi a fost o zi foarte grea pentru mine și m-am descărcat pe tine. Uite, ia cei 15€ pe care mi i-ai cerut.

–     Îți mulțumesc, tată!, a strigat acela, alergând spre tatăl său cu un zâmbet pe buze.

Apoi, a mers la patul său și de sub pernă a scos niște bani mototoliți. De îndată ce tatăl a văzut că fiul său mai are deja niște bani, a început iarăși să se enerveze. Copilul a început să numere bani, după care s-a uitat fix la tatăl său. Acesta l-a întrebat:

–     De ce mi-ai cerut și alți bani, de vreme ce ai deja câțiva?

–     Pentru că nu aveam destui, a răspuns copilul. Acum însă am. Tată, acum am 30€. Pot să cumpăr o oră din timpul tău? Te rog, vino mâine mai devreme acasă, căci tare aș vrea să mâncăm împreună.

Tatăl a rămas ca trăsnit. L-a îmbrățișat pe copil și i-a cerut iertare.

*

            O scurtă aducere aminte tuturor celor dintre noi care dăm prioritate muncii sau greutății zilei și uităm cele mai simple lucruri, să dăm fie și câteva minute din timpul nostru oamenilor importanți pentru noi.

            Copiii au nevoie de noi, părinții lor, iar nu de înlocuitorii noștri (daruri, mai mulți bani etc.) pentru a ne acoperi golul nostru.

sursa: marturieathonita.ro

Pelerini in aceasta lume

Dupa o zi de drum, o persoana se hotari sa ramana peste noapte la o manastire. Cand i-a fost aratata camera in care urma sa se odihneasca, aceasta a spus: „Nu aveti mobilier?”

Calugarul care a insotit-o a raspuns: „Dar al dumneavoastra unde este?”

„Al meu?”, a intrebat calatorul. „Eu sunt aici in calitate de pelerin, nu am de ce sa port cu mine mobilierul”.

Si noi suntem la fel, i-a raspuns monahul, niste pelerini in aceasta lume.

sursa: crestinortodox.ro