Arhiva lunii martie 2015

Sfanta Maria Egipteanca

Această preacuvioasă maică a fost din Egipt şi mai înainte trăia cu neînfrânare şi cu neastâmpăr, chemând sufletele multor oameni spre pierzare la desfătarea împreunării desfrânate. Petrecând ea şaptesprezece ani întru necurăţie, că dintâiaşi dată de mică a fost căzută în faptele cele rele, pe urmă s-a dat cu totul spre nevoinţe şi virtute. Şi atâta s-a înălţat prin nepătimire, cât trecea şi apa Iordanului pe deasupra şi, când stătea pe pământ la rugăciune, era ridicată şi înălţată în sus. Iar pricina întoarcerii ei a fost aceasta: când a fost pe vremea închinării cinstitei Cruci, mergând mulţi din multe locuri la Ierusalim, a mers şi ea împreună cu tineri desfrânaţi. Sosind acolo şi fiind oprită în chip nevăzut de la intrarea cinstitei biserici, a pus chezaş pe preacurata Fecioară Maica lui Dumnezeu că de va fi lăsată să intre înăuntru, va trăi cu înţelepciune, şi nu va mai sluji vieţii celei rele, şi nici poftelor şi dezmierdărilor trupeşti. Dobândindu-şi dorinţa după rugăciunea ei, n-a minţit la făgăduinţa ce a făcut, ci trecând Iordanul şi mergând în pustiu, s-a nevoit patruzeci şi şapte de ani, neavând pe nici un om ca să o vadă, fără numai pe Dumnezeu, cu ajutorul Căruia s-a depărtat de la firea omenească şi a dobândit îngereasca petrecere, cea mai presus de om, pe pământ.

Iar sfântul Zosima, care a împărtăşit-o şi îngropat-o pe sfânta Maria Egipteanca este prăznuit pe 4 aprilie.
sursa: sinaxar – calendar-ortodox.ro
Parintele Rafail Noica despre Sfanta Maria Egipteanca:

Sfanta Maria Egipteanca – Parintele Rafail Noica VIDEO pe video.crestinortodox.ro

Milostenia

Intr-o zi a venit la Sfantul Grigorie Dialogul (nu era episcop), un sarac si l-a rugat:
– Miluieste-ma, robul lui Dumnezeu Cel Preainalt, ca am fost corabier si mi s-a sfaramat corabia si am pierdut toate cele ale mele, ba si pe cele straine.
Iar iubitorul de saraci Grigorie l-a chemat pe ucenicul sau si i-a zis:
– Frate, mergi si da-i sase galbeni.
Dar dupa putin timp, in aceeasi zi, a venit acelasi sarac si i-a zis:
– Mai miluieste-ma, robule al lui Dumnezeu, ca mult am pierdut si putin mi-ai dat. Sfantul Grigorie a spus iarasi ucenicului sa ii dea alti sase galbeni. Primind saracul si acesti bani, s-a dus, si, dupa putina vreme, in aceeasi zi, a venit iarasi, zicand:
– Miluieste-ma, robule al lui Dumnezeu, da-mi si alta milostenie, ca multe am pierdut.
Iar fericitul a zis ucenicului:
– Du-te si da-i alti sase galbeni.
Dar ucenicul i-a spus:
– Parinte, nu a mai ramas nici un alt galben.
– N-avem altceva, vreun lucru sau haina sa-i dam?
– Doar vasul de argint pe care mama voastra l-a trimis cu putine legume.
– Da-i acel vas.
Si primind saracul si acel vas, a plecat.
Iar dupa ce fericitul Grigorie a ajuns patriarh, a poruncit, dupa cum era obiceiul, sa fie chemati doisprezece saraci la masa. Venind saracii si sezand impreuna cu patriarhul la masa, acesta a vazut ca sunt treisprezece si a intrebat:
– Nu am zis sa fie chemati doisprezece?
Dar ceilalti, nevazandu-l pe al treisprezecelea, au spus ca nu sunt decat doisprezece.
Cunoscand Sfantul ca este vedenie dumnezeiasca, dupa ce au terminat masa, l-a oprit pe acela si l-a rugat sa ii spuna cine este si care ii este numele. Acesta i-a raspuns:
– Pentru ce intrebi numele meu? Eu sunt saracul acela care a venit la tine si i-ai dat doisprezece galbeni si vasul de argint. Sa stii ca in ziua aceea in care ai avut indelunga rabdare si inima buna, a poruncit Domnul sa fii patriarh.
– De unde stii tu ca atunci a randuit Domnul sa fiu patriarh?
– Fiindca ingerul Domnului sunt eu, de aceea stiu. Ca si atunci Domnul m-a trimis, ca sa incerc mintea ta, daca faci milostenie din iubire de oameni si nu cu fatarnicie. Nu te teme acum. Domnul m-a trimis sa fiu impreuna cu tine. Orice vei vrea sa ceri de la Dumnezeu, trimite cererea ta prin mine.
Atunci Sfantul Grigorie a cazut cu fata la pamant, s-a inchinat Domnului si a zis:
– Daca pentru acel dar asa de mic Domnul mi-a aratat atata multime de milostiviri incat si pe ingerul Sau l-a trimis sa fie cu mine, la ce slava se vor invrednici cei ce vor implini toate poruncile Lui! Pentru ca bine s-a spus: Milostenia se lauda la judecata si cel ce miluieste pe saraci Il imprumuta pe Dumnezeu.

SURSA: crestinortodox.ro

Sa postim si de rautate

Un taran a plecat intr-o zi de targ sa-si vanda boii. Drumul inspre targ trecea printr-o padure mare. Si-a vandut omul boii si se intorcea spre casa prin padure. Banii si-i pusese in traistuta cu merinde. Doi talhari, care erau ascunsi in padure, i-au iesit in cale, l-au ucis, i-au luat traistuta si si-au insusit banii. Facandu-li-se foame au cautat in traistuta si-au gasit paine si slanina. Fiind o zi de vineri au exclamat indignati: noi nu mancam de dulce vinerea!

Nu sunt singurii care au incalcat flagrant randuiala postului. Au ucis si n-au mancat de dulce! Postul nu e numai de bucate, ci este si de rautate. Postul este integral. Postim de bucate, dar postim si de rautate. Nu vrem sa descurajam postul de bucate. El este foarte necesar. Dar trebuie neaparat secondat de postul de rautate.

IPS Andrei – Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului

sursa: crestinortodox.ro

„Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”

Icoana Buneivestiri
Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.

Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.

Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.

Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! (Luca 1, 31-38)

Acestea sunt cuvintele celei mai smerite Fecioare de pe fata pamantului: “Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul Tau!“

Spunand aceste cuvinte, Fecioara Maria si-a pus sufletul in mainile lui Dumnezeu Tatal pentru Fiul Sau si Mantuitorul nostru Iisus Hristos; marturisim aceasta pentru ca la evrei daca o fata nemaritata ramanea insarcinata, era omorata cu pietre.

Cu aceasta totala daruire a Fecioarei Maria, Preacurata Maica a Domnului, s-a pus inceput mantuirii noastre.

Învaţă-mă, Doamne, să iubesc!

Spunea Părintele Sofronie de la Essex o povestioară: „Un om s-a dus la Muntele Athos să în­trebe ce să facă să se mântuiască. Şi acolo i-au zis: «Să iubeşti pe Dumnezeu din tot sufletul tău şi din tot cu­getul tău şi din toată inima ta şi pe aproapele ca pe tine însuţi». Şi bietul om şi-a zis: «Asta nu pot! Pe Dumnezeu nu-L iubesc, mi-e frică de El, dar nu-L iubesc… iar pe aproapele nu-l pot suferi de cele mai multe ori. Trebuie să mai fie şi alte metode de mântuire, post, mătănii, ceva ce pot să fac…» Se duce la alt Părinte şi la altul şi stră­bate tot Muntele Sfânt fără să aibă vreo altă metodă… Atunci s-a aşezat pe o piatră şi şi-a zis cu toată deznă­dejdea celui ce caută o soluţie: «Ce voi face? Am nevoie de mântuire. Nu vreau să mă chinui aşa o veşnicie!» şi, i-a venit gândul: «Am să fac ce pot. Pot să fac ce aş face dacă aş iubi!». Şi mereu se întreba: «Ce aş face eu acum dacă L-aş iubi pe Dumnezeu?». Şi făcea. «Ce-aş face dacă l-aş iubi pe aproapele?». Şi făcea”.

Fă şi tu la fel! Strigă: „Învaţă-mă, Doamne, să iubesc! Această stare de ură îmi face rău. Învaţă-mă să iubesc!”. Şi atunci Dumnezeu o să te înveţe în fiecare dimineaţă şi tu să zici: „Ce aş face eu, dacă i-aş iubi pe oameni?”. Şi vezi ce gând îţi vine. Te-ai ruga pentru ei. Ce aş face dacă aş iubi-o pe mama? Aş ierta-o că mă trimite cu gunoiul exact când este filmul meu preferat. Şi tot aşa. Şi o să vedeţi minuni mari! Nu e greu, dacă cereţi, veți şi primi de la Dumnezeu puterea de care aveţi nevoie. Doar să nu uitaţi că Puterea lui Dumne­zeu vine în noi prin Sfintele Taine. Să nu uitaţi de Spove­danie şi Împărtăşanie. Spovedania curată şi Împărtăşania frecventă şi responsabilă ajută un suflet bolnav să înveţe iubirea şi bucuria. Singuri nu putem.

Monahia Siluana Vlad – Deschide Cerul cu lucrul mărunt

sursa: ramurainflorita.blogspot.ro

Legea evanghelică – dincolo de literă, importantă e trăirea

„De nu va prisosi mai mult dreptatea voastră decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veţi intra întru Împărăţia Cerurilor.”

Trăsătura cărturarilor: cunoaşterea legii, fără silinţă de a trăi potrivit legii.

Trăsătura fariseilor: destoinicia purtării din afară, fără vreo grijă deosebită pentru îndreptarea simţirilor şi cugetelor inimii.

Amândouă aceste stări duhovniceşti sunt osândite a rămâne în afara Împărăţiei Cerurilor. Aşadar, fiecare să primească de aici lecţia de care are trebuinţă. De învăţat legea evanghelică, e bine s-o înveţi; dar cu condiţia să-ţi rânduieşti viaţa pe potriva cunoştinţelor pe care le ai. În purtare caută să fii vrednic, dar vrednice să-ţi fie şi simţirile, dimpreună cu stările lăuntrice ale inimii.

Sfântul Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an

sursa: doxologia.ro