Arhiva lunii iulie 2016

De ce se aprinde candela in fața icoanelor?

    Din scrisorile misionare ale Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956):

1) – În primul rând, deoarece credinţa noastră e lumină. Hristos a zis: Eu sunt lumina lumii. Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.
2) – În al doilea rând, ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al sfântului în faţa căruia aprindem candela – fiindcă sfinţii sunt numiţi fii ai luminii.
3) – În al treilea rând, ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastre întunecate şi pentru gândurile şi dorinţele noastre rele, şi să ne cheme la calea sfinţeniei evanghelice, ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini porunca Mântuitorului: aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune.
4) – În al patrulea rând, ca să aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jertfit totul pentru noi. Un mic semn al marii noastre recunoştinţe şi luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rugăciune şi viaţă şi sănătate şi mântuire şi tot ce ne poate da numai nemărginita dragoste cerească.
5) – În al cincilea rând, ca să fie o sperietoare pentru puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră şi la rugăciune şi ne abat gândurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul şi fug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui.
6) – În al şaselea rând, ca să ne dea imbold la ardere de sine. Precum untdelemnul şi fitilul ard în candelă, supuse voii noastre, aşa să ardă şi sufletele noastre cu flacăra dragostei în toate pătimirile, supuse totdeauna voii lui Dumnezeu.
7) – În al şaptelea rând, ca să ne înveţe că după cum candela nu poate să se aprindă fără mâna noastră, nici inima noastră, această candelă lăuntrică a noastră, nu poate Să se aprindă fără sfântul foc al harului Dumnezeiesc, chiar dacă ar fi plină cu toate virtuţile – fiindcă toate virtuţile noastre sunt ca un combustibil, iar de la Dumnezeu este focul ce le aprinde.

sursa: schituldarvari.ro

 

Fă din simțirea ta sărbătoare a vieții: simți pentru că ești viu și ești viu ca sa devii ca El, Viața ta cea adevărată

Nu te mai împotrivi! La nimic! Primește tot ce este, toată „răutatea zilei” ca din Sfântul Potir! Fii atent la ce simți și fă din simțirea ta vas al milostivirii Domnului. Îi vei simți mângâierea și vei ști că nu mai e nevoie să lupți, ci doar să primești biruința Lui. Și dacă asta va dura zile sau luni sau ani, nu deznădăjdui! Bucuria, care ne vine prin crucea asumată în numele Crucii Lui, picură în fiecare clipă în inimile deschise vieții ca dar de la El. Oricum ne-ar fi viața, ea poate fi stearpă, fără Prezența Lui, sau roditoare, dacă Îl primim.

Înțelegi? Nu ce ni se întâmplă are importanță, și nici ce simțim (simțire programată de lumea care ne-a deformat și „formatat”), ci ce facem cu ce simțim. Simțirea ne e dată ca să simțim Prezența mângâietoare și iubitoare a Celui ce ne-a dăruit-o. Și El este prezent în toate, prin toate și noi suntem în El și El în noi.
Fă din simțirea ta sărbătoare a vieții: simți pentru că ești viu și ești viu ca sa devii ca El, Viața ta cea adevărată. Și devii ca El primind ca dar de la El, fără împotrivire (pe cât posibil) tot ce-ți aduce acumul zilei!

sursa: maicasiluana.blogspot.ro

Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul

In fiecare an, la 20 iulie, Biserica Ortodoxa il serbeaza pe Sfantul Proroc Ilie Tezviteanul. Sfantul Ilie era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad, situata dincolo de Iordan; de aici si numele prorocului, Ilie Tesviteanul.

Activitatea Sfantului Ilie s-a desfasurat in regatul Israel din Samaria. Inca din secolul al IX-lea si continuand in al VIII-lea, i.d.Hr., regii lui Israel au imprumutat de la pagani cultul zeului Baal si al zeitei Astarte.

In aceste imprejurari, ca sa nasca pocainta in neamul sau si sa-i faca pe regi sa paraseasca inchinarea la idoli, Sfantul Ilie se roaga  lui Dumnezeu, si astfel, nu va mai ploua trei ani si sase luni. Este trimis de Dumnezeu la Ahab sa-i vesteasca acestuia marea seceta. Regele, in loc sa se pocaiasca, va cauta sa-l ucida pe Sfantul Ilie. Este ascuns de Dumnezeu intr-o pesera, langa un parau, si hranit de un corb. Dupa un timp Sfantul Ilie ajunge la o vaduva din Sarepta Sidonului – in sudul Libanului de astazi, unde va face minuni – il va invia pe fiul acesteia si ii va inmulti faina si uleiul.

Spre sfarsitul anilor de seceta, Dumnezeu il trimite pe Sfantul Ilie la regele Ahab ca sa-i descopere acestuia ca suferintele si tulburarea din popor, sunt cauzate de inchinarea la idoli.

Pentru cunoasterea adevaratului Dumnezeu, Sfantul Ilie ii propune imparatului sa ridice un jertfelnic si sa se roage mai intai prorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu.

Regele, fara stirea Izabelei, a adunat pe munte tot poporul, sfetnicii si prorocii cu slujitorii idolilor. Acestia s-au rugat, dar „a ramas surd” Dumnezeul lor, pentru ca nu exista. Spre seara s-a rugat si Sfantul Ilie si Dumnezeu a trimis foc din cer si a ars totul, uscand si apa din santurile dimprejur. Multimile suferinde au cazut cu fata la pamant, s-au cait de pacatele facute, si i-au ucis pe prorocii si slujitorii zeilor.

Sfantul Ilie merge spre muntele Horeb (Sinai), pentru a scapa de furia Izabelei care dorea sa-l ucida. Aici se ascunde intr-o pestera, se plange lui Dumnezeu de faradelegile poporului Israel, de omorarea prorocilor lui Israel, de daramarea templelor. Dumnezeu i se arata in adiere linistita. Ii spune ca mai sunt 7000 de barbati care nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal si ca trebuie sa mearga la Damasc si sa unga un alt rege, iar in locul lui sa-l unga pe Elisei ca proroc. Sfantul Ilie dupa ce va implini cele poruncite de Dumnezeu, va merege si va  vesti moarte regelui Ahab.

Sfantul Ilie a fost rapit cu trupul la cer asemenea lui, Enoh. Atat Ilie cat si Enoh vor veni inainte de sfarsitul lumii, vor propovadui pe adevaratul Dumnezeu si il vor desoperi oamenilor pe Antihrist. Vor fi martirizati si astfel vor primi si ei moartea trupeasca.

Cinstea deosebita de care s-a bucurat Sfantul Ilie inaintea lui Dumnezeu, se vede din aratarea sa pe muntele Taborului alaturi de Moise, atunci cand Mantuitorul s-a schimbat la Fata inaintea ucenicilor Lui. Moise si Ilie au fost de fata langa Domnul in slava, primul ca primitorul si datatorul Legii, al doilea ca cel mai neinfricat luptator impotriva dusmanilor lui Dumnezeu.

sursa: crestinortodox.ro

Să fugi cu toată puterea de discuţiile contradictorii

Să fugi cu toată puterea de discuțiile contradictorii prin care, chiar dacă par nevinovate, vrăjmașul diavol ne provoacă mândria sau ne risipește atenția. Vorbirea în deșert e un păcat pentru că ne rănește sufletul și ne desparte de Bucuria cea sfântă. Să te rogi pentru cei ce nu au ales încă această cale și să spui în gând cu rugăciune: „Doamne, binecuvântează-i pe ei și luminează-ne pe noi toți ca să cunoaștem și să facem voia Ta, ca să fim fericiți”. Sau doar să ceri binecuvântare pentru ei. Așa, încet, încet, mulți se vor schimba odată cu tine iar alții te vor ocoli. Vor fi și dintre cei ce te vor necăji, dar tu să primești asta cu bucurie pentru că va fi o suferință „ca a Domnului”. Știi, nu putem să înaintăm pe Calea Bucuriei fără suferință, dar va fi altfel de suferință decât cea care te chinuie acum. Va fi plină de lumina sensului pe care îl are. Să învățăm să lepădăm orice suferință care nu are ca sens bucuria cea sfântă.

Maica Siluana

sursa: harrdelos.com