Arhiva lunii octombrie 2016

Ridicare

Dintr-o prăpastie de vise reci
Pe stânci de nea m-am cățărat,
Nu se vedeau pe nicăieri poteci,
Plângeam, dar n-am fost disperat.

Ochi nevăzuți cu aripi infinite
Mă ‘nconjurau și eu mă ‘mbărbătam,
Nu eram singur pe cărări zenite,
O Dragoste prea mare eu simțeam.

Prăpastia și neaua căldură s-au făcut
Iar visul nevisare dulce-a devenit.
Lacrimi de rouă ochii mi-au umplut
În dalbă bucurie fusesem odihnit.

Petru J. // Arad, 13.09.2016

Melchisedec

Venea Avram cu-ntregul trib biruitor,
Cu luptători viteji și bogății alese.
Era al tribului smerit conducător
Oștile regilor prădalnici le-nvinsese.

Un preot, rege-al păcii, îl opri deodată
Cu pâine și cu vin și binecuvântare
Melchisedec – fără de mamă, făr-de tată
Preînchipuia o preoție veșnică, netrecătoare.

Preotul cel după rânduiala lui Melchisedec
Și nu după cea a lui Aaron și a leviților
La plinirea vremii venit-a printre noi
Ca Domn, Arhiereu și Împărat al împăraților.

Arad, 13.09.2016

Căutare

Pierdut prin universuri paralele
Pluteam pe-ale științei clătinate valuri,
Cocoțat eram sus printre stele
Pustiu înlăuntru, pe-afară cu lauri.

Era noapte și fuiorul de raze stelare
Dormea înghețat, netors și-ntristat.
Nimic nu voia să-mi aline amarul
Totul părea un nonsens. Eram dezolat.

Deodată-un fior de dulce-alinare
Spre inimă mergând o-ncălzea
Și-un gând ce-mi venea din afară:
„Prefă-ți noaptea-n zi!” în taină îmi șoptea.

De-atunci căutare îmi este viața.
Noi sensuri și noi disperări îmi apar,
Cele clădite cu râvnă-n afară
Prea-ncet sucombă și prea-ncet dispar.

O adiere de vânt subțire eu mereu aștept
În inimă să fiu rănit de Dragostea divină
Lăuntric, tot Universul să-L primesc,
Noaptea să-mi fie ne-nserată zi-lumină.

Arad, 11.09.2016

Sfantul Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trait in timpul imparatilor Diocletian (284-305) si Maximian (286-305). Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor – un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: „Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi”. Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.

Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, la 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie in iconografie

In primele reprezentari, Sfantul Mucenic Dimitrie nu apare ca fiind militar, ci intr-un costum civil care apartinea clasei senatoriale. Amintim ca in anul 2000, David Woods a lansat o ipoteza legata de cultul Sfantului Dimitrie, in care sustine ca acest cult s-a dezvoltat prin mutarea moastelor mucenicilor militari Chelidonius si Emeterius, din Spania la Tesalonic. Guvernatorul Leontie va primi vindecare in urma sarutarii acestor moaste, in anul 413. Dorind sa afle cui apartin moastele, David Woods precizeaza ca s-a interpretat gresit inscriptia de la locul moastelor. S-a citit Demeterius in loc de Emeterius. Aceasta ipoteza, ar putea fi un raspuns la reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie in chip de militar.

Pe o gravura in fildes din secolul al X-lea intalnita in Constantinopol, Sfantul Dimitrie este reprezentat ca soldat de infanterie. Insa, o icoana din secolul al XI-lea din Sinai il arata ca fiind civil.

O alta icoana din Sinai, datand din perioada cruciadelor, pictata in a doua jumatate a secolului al XII-lea, il infatiseaza pe Sfantul Dimitrie alaturi de Sfantul Gheorghe. Cei doi  sunt reprezentati calare, Sfantul Dimitrie pe un cal negru, iar Sfantul Gheorghe pe un cal alb. In timp ce Sfantul Gheorghe este reprezentat impungand cu sulita un balaur, Sfantul Dimitrie este infatisat invingandu-l pe gladiatorul Lie. Avand in vedere ca Sfantul Dimitrie l-a invins pe Lie prin rugaciune, nu direct in lupta, aceasta reprezentare face trimitere la razboiul nevazut.  In icoanele recente, mai ales din Grecia, in spatele Sfantului Dimitrie apare in fundal, Turnul Alb din Salonic.

Originea numelui Dimitrie

Originea numelui Dimitrie e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter. Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, „maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate).

Troparul Sfantului Dimitrie

Mare aparator te-a aflat intru primejdii lumea, purtatorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe pagani. Deci, precum mandria lui Lie ai surpat si la lupta indraznet pe Nestor l-ai facut, asa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeul roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila.

Adrian Cocosila

sursa: crestinortodox.ro

Smochinul

Era trufaș în coroană și în frunze
Dar roade nu dădea defel;
Nici când Împăratul îi ceruse
Smochine nu făcuse pentru El.

Atunci pe loc o ascultare aspră
Primi a face, și-a făcut-o ‘ndată,
Frunzele ‘și uscă și îi căzură,
El roadă nemaidând vreodată.

Mulți s-au mirat și se mai miră încă
Poame cum ceri, când nu e vremea lor,
Cum osândești făptura, părelnic, fără vină,
Scoțând-o pe vecie din rândul viilor.

(Tâlc a lui Vasile Voiculescu, din „Mântuirea smochinului”):
Sochimul cel mândru n-a voit,
Prin ascultare, minunea rodirii să o facă;
Atunci o altă ascultare: a uscării
Fu nevoit să o ‘mplinească ‘ndată.

Vino

Vino, lumină adevărată,
Vino, viață veșnică, taină nerostită,
Vino, comoară făr-de nume, chip neînțeles,
Vino, lumină ne-nserată și bucurie nesfârșită!

Vino, ridicare a multora căzuți,
Vino, ‘Nviere, așteptare neînșelătoare,
Vino, Cel Ce nu poți fi văzut și nici atins,
Vino, nume mult dorit și mult milostivă alinare!

Vino, bucurie veșnică, cununa mea neveștejită,
Vino, Tu, atât de mult dorit de chinuita mea viață,
Vino, suflarea, dorirea și mângâierea nesfârșită,
Vino, bucuria, slava și înmiresmata mea dulceață!

(Adaptare după Rugăciunea Sf. Simeon Noul Teolog)

Petru J. // Arad, 27.08.2016

Scara

Urcușul spre Cer pe nouri sprijinit
Mă fascina, dar nu-l vedeam,
Lăuntric înghețat și îndărăt pășind
În loc să urc, mai mult mă scufundam.

Neghine, buruieni învârtoșate
În lanu-mi de grâu am tot plantat,
Iar treptele treizeci, ce ne-au fost date,
Niciuna, dar niciuna n-am urcat.

Nu vreau, nu vreau să plec de-aici
Fără ca urcușul să-l pornesc,
Dar am aflat că Dragostea-Lumină
Trebui-va cu silință s-o găsesc.

Cu ochi de inimă sclipirea-I să o văd,
Cu-o rază iarna din mine s-o dezghețe,
Împreună mergând pe Cale – ‘nainte să pășesc,
Urcușu’ către Cer – pe mine să mă-nvețe.

Petru J. // Arad, 25.08.2016

Conștiință?

Sub raze de soare dogorând,
Mulțimea furioasă adunată
O adulteră în mijloc aducând
Cu pietre ar fi vrut-o moartă.

Venit-a și Stăpânul printre ei
Spunându-le cuvintele ce-i apăsase,
Ei prunci fară de pată nefiind,
Piatra s-o ia – conștiința nu-i lăsase.

Dar, peste-un timp sus, pe colină,
În Logos vină negăsindu-se deloc,
Tot ei si noi – de-ntinăciune plini –
Moartea-I pe lemn am acceptat pe loc.

Petru J. // Arad, 24.08.2016

Coliba

Vedeam un munte și un vârf golaș,
Vedeam și norul de Lumină luminând,
Ce lumea-n raze-gânditoare o scălda,
Din Cer o diafană gingășie coborând.

Natura-ntreagă dănțuia înmiresmată,
Miresme minunate de nouă ori celeste,
Păduri și păsări și izvoare, ca-ntr-un cor,
Cântând cântare Celui Care Este.

Dintr-o colibă mai apoi – un pustnic a ieșit,
Curmându-mi visul pe care nu îl meritam,
Spunându-mi că aceasta-i doar arvuna,
Știind în Duhul ce mult răpirea o doream.

– De vei rămâne aici cu mine în pustie,
Colibă ridicându-ți în astă vastitate,
De vei răbda mulți ani de-acum-nainte
Rugându-te și mulțumind de toate,

De-ți vei lua pe umeri grele nevoințe,
Nu vei cârti, ci vei cânta și vei slăvi:
Veni-va-n tine o tainică putere,
Iar jugu-ți de pe spate ușor va deveni.

În viața ta neliniști nu vei mai avea
O bucurie smerită în Dragoste tu vei trăi
Plină de Har va deveni întreaga ta ființă
Iar norul de Lumină cu tine-n veci va fi.

Petru J. // Arad, 23.08.2016

Plansul

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: „Ce sa fac impotriva pacatelor mele?“. Batranul ii zice: „Cine vrea sa se izbaveasca de pacate, se izbaveste prin plans; cine vrea sa dobandeasca virtuti, le dobandeste prin plans. Plansul este calea pe care ne-au lasat-o mostenire Scriptura si Parintii, care au zis: «Plangeti!». Nu exista alta cale in afara de aceasta“.

sursa: CrestinOrtodox.ro