Arhiva lunii ianuarie 2017

Pustiul Carantaniei

Înspre a patruzecea noapte,
stâncile radiau, înspre sufletu-I
ascet, nestemate fluorescențe
poliforme, tainic armonizate cu
umanitatea-I asumată.
Antinomicul tenebrelor răutăți, Îl
inunda, provocator, cu propuneri
meșteșugit toxice.
Respingându-le,
în percepția-I siderală privea
împărățiile lumii în toată splendoarea lor,
anterior aripei templului.
Excluzând pietrele, cuptoarele rumeneau
pâinile spre ființă.
„Nu numai cu pâine…,
ci cu tot cuvântul…”

Petru J. // Arad, 25.11.2016

Sfintii Trei Ierarhi

http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/1392/139150_sfintii-trei-ierarhi.jpg

Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur sunt praznuiti pe 30 ianuarie. Desi Biserica i-a pomenit separat in luna ianuarie, pe Sfantul Vasile – 1 ianuarie, pe Sfantul Grigorie – 25 ianuarie si pe Sfantul Ioan Gura de Aur pe 27 ianuarie, ei sunt praznuiti impreuna pe 30 ianuarie. Motivul? Pentru a le descoperi crestinilor ca nu este unul mai mare decat altul. Mentionam ca in vechime, aparusera neintelegeri intre crestini pe tema – cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi. Dupa cativa ani de la declansarea neintelegerilor, cei trei sfinti au inceput sa i se arate unul cate unul, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous. In cele din urma, in anul 1084, intr-o vedenie, Sfantului Ioan Mauropos i-au aparut cei trei sfinti impreuna si i-au grait:

„Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrajbesc, sa nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem.”

In urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru praznuirea comuna a celor Trei Ierarhi.

Sarbatoarea Sfintilor Trei Ierarhi este o sarbatoare a comuniunii. Ea ne descopera ca dupa cum in Sfanta Treime deosebirea dintre Tatal, Fiul si Sfantul Duh nu duce la dezbinare si nici unitatea lor la depersonalizare, tot astfel nici noi, ca persoane diferite, nu suntem chemati sa traim separat unii de altii sau sa ne ridicam unii impotriva altora, ci sa traim dupa modelul Sfintei Treimi – unul in celalalt.

sursa: crestinortodox.ro

Cum scapam de uitare

Cum scapam de uitare – uitarea poruncilor, a binefacerilor primite, etc.?

Vreau sa va spun cum: prin iubire. Cine iubeste nu uita, nu uita; n-ai cum sa uiti daca iubesti – asa-i?
[…]
Sa invatam sa iubim si sa ramanem statornici in iubire prin smerenie. Cele trei: iubire, credinta si smerenie; intru acestea sa stam si atuncea va fi foarte bine, vom vedea Raiul, de aici inca.

Pr. Stefan Negreanu

Pentru a asculta raspunsul integral, porniti player-ul de mai jos:

Lupta nevăzută

Încercând nenumărate preeminențe
Hazardate, dar insuficiente, și folosind științele ca
Pretext elevat de argumentație
Improvizată, subliminal alimentând
Subconștientul auditoriului, cel
Mai tot timpul invizibil,
Fusese învinuit de sincretism.
Părăsind aparent
Teritoriul ocupat, reveni virtual:
Din sufletele cețoase se-nfrupta fără
Frică, reconstituindu-le apoi
Cu minciuni.
Un suflet, numit neadaptabil,
Își făurea sublimul, alimentându-se
Virtuos cu hrană noetică,
Prin rezonanță.
Întețindu-se lupta nevăzută, sufletul, biruitor,
Își luă zborul.

Petru J. // Arad, 24.11.2016

Patericul Egiptean – Avva Daniil

A zis avva Daniil, ca in Babilon o fata a unuia din cei mai mari avea drac. Si tatal ei avea un calugar iubit, si acela i-a zis lui: nimeni nu poate sa tamaduiasca pe fiica ta, fara numai sihastrii aceia, pe care ii stiu si de ii vei ruga pe ei, nu vor voi sa faca aceasta pentru smerenie. Ci aceasta sa facem: cand vor veni in targ, faceti-va ca voiti sa cumparati vase. Si cand vor veni sa ia pretul lor, sa zicem lor sa faca rugaciune si cred ca se va tamadui.

Iesind ei in targ, au aflat pe un ucenic al batranilor, sezand ca sa vanda vasele lui. Si l-au luat pe el impreuna cu cosnitele, cum ca ia pretul lor. Si cand a venit calugarul in casa, a venit si indracita si i-a dat o palma, iar el a intors si cealalta fata, dupa porunca Domnului. Si muncit fiind dracul, a strigat zicand: o, sila ! Porunca lui Iisus ma scoate. Si indata s-a curatit fata. Si dupa ce au venit batranii, le-a povestit lor ceea ce s-a facut. Si au proslavit pe Dumnezeu si au zis: obicei are mandria diavolului, sa cada prin smerenia poruncii lui Hristos.

Puritate

Inconsecvențele relaționale
aduceau nenumărate
acuzații nerectilinii imaturității sale.
Florile se ofileau în tăcerea
plecărilor, mai întotdeauna
nejustificat nelămurite.
Gerul din nopțile albe,
sfârtecau de-a curmezișul
făptura paternă cu fulgerele dureroaselor
înfrigurări. Firile divergente,
exploatate viclean, erupeau violente
străluciri disipate, epuizându-se.
Când ființa-i deveni vie,
atunci apăru și ea. Se înfăptuia unirea
juvenilei purități.
Umbrele se metamorfozau în
diafane gingășii nerostite;
Duhul coborâse întru ei.

Petru J. // Arad, 23.11.2016

Naveta

Agățat în penumbra intervenită
între garnitura sectorizată și
ceilalți coparticipanți, în navetă,
nu reușeam să-mi împlinesc adevăratele
convorbiri de taină: de seară și
de dimineață.
Era un tumult centripet, contrar
preceptelor egoismului
intransigent.
Centrul, de neînțeles, era și
în afară și în interior, provocând
adesea inerente privilegii,
nebăgate în seamă de ceilalți 73
din 80. Fără asfințit, Răsăritul
avea program pentru 7;
Intuiția sugera stări emblematice, de
finiș, fără a afecta interioritatea
dependentă. Finalmente,
am fost absorbiți
de către Centru.

Petru J. // Arad, 22.11.2016

Aceasta înseamnă a se teme cineva de Dumnezeu

Aceasta înseamnă a se teme cineva de Dumnezeu, când chiar de nu vede nimeni, el totuşi face ceea ce este bine, iară nu ceea ce este rău. Dacă noi facem binele numai de ochii oamenilor, atunci înseamnă că ne temem de oameni, şi nu de Dumnezeu.

Ai văzut cum îi pune în orânduială? „Tot ceea ce faceţi, zice, din suflet să faceţi, ca Domnului, iară nu ca oamenilor”.

El nu voeşte a-i scăpă numai de ipocrizie, ci şi de lene. Când ei nu au nevoie de privegherea stăpânilor, din servitori devin liberi, căci expresia „din suflet” aceea înseamnă, adică din dragoste, nu din silă ca servitori, ci din libertate şi din propria voastră voinţă.

Şi care este plata? „ştiind, zice, că de la Dumnezeu veţi lua răsplătirea moştenirii”, căci este sigur că de la Dânsul veţi lua plata.

sursa: cuvant.credo.ro

Suflete

Doamne, când sufletele-n lume
le trimiți, Tu știi pe ce cărări sinuoase
vor umbla și în ce trupuri
vor evolua, nu pentru că le-ai programat,
ci pentru că la Tine viitorul
nu curge, e veșnicie, și a stat.
Sufletul meu e gând și gândul zboară,
oricât aș vrea să-l stăpânesc;
sunt și-nlăuntru și-n afară,
nu sunt ce vreau și nici ce Tu ai vrea,
deși-mi doresc, nu reușesc.
O vrere am, să gravitez perpetuu în
proximitatea-Ți Trinitară, cu toți ai mei:
Să Te iubesc.

Petru J. // Arad, 21.11.2016