Iata, ai invatat ca esti pamant, sarac si gol

Iata, ai invatat ca esti pamant, sarac si gol. Acum cere de la Cel ce poate sa rezideasca firea, sa te imbogateasca. Si fie ca iti daruieste putin, fie ca iti daruieste mult, fii recunoscator binefacatorului tau. Si nu ravni la cele straine ca la ale tale. Cu suferinta si cu lacrimi vei primi harul. Si iarasi cu lacrimi de bucurie si cu multumiri, cu frica de Dumnezeu vei reusi sa-l pastrezi. Cu caldura si zel este atras, in timp ce cu raceala si nepurtare de grija se pierde.

Nimic mai mult nu-ti cere Hristos pentru ca sa-ti dea darurile Sale cele sfinte, decat sa recunosti ca tot ceea ce este bun este al Lui. Si sa compatimesti pe cel care nu are. Sa nu-l judeci pentru faptul ca nu are: ca este pacatos, viclean, guraliv, hot, desfranat, pervers sau mincinos. Daca dobandesti aceasta cunostinta n-ai sa mai judeci niciodata pe nimeni, chiar daca ai sa-l vezi ca pacatuieste de moarte, deoarece ai sa spui imediat: „Hristoase, nu are harul Tau, de aceea pacatuieste. Daca pleci si de la mine si eu voi savarsi fapte si mai rele. Daca nu cad, nu cad pentru ca ma tii Tu.”.

Gheron Iosif Marturii din viata monahala

3 comentarii la “Iata, ai invatat ca esti pamant, sarac si gol

  1. Doamne ajuta sa putem gandi asa cand vedem la aproapele nostru greselile care la noi nu le vedem sau, chiar daca, la un moment dat le constientizam suntem foarte ingaduitori cu ele si avem tendinta sa cautam justificare.
    Este foarte adevarat ca, oricat de sporiti duhovniceste am fi sau ne-am crede ca suntem, daca harul bunului Dumnezeu pleaca de la noi, atunci vom ramane cu adevarat saraci si goi.
    Eu cred ca daca am ajunge sa gandim ca noi nu cadem deoarece Bunul Dumnezeu ne tine, am dobandi adevarata smerenie, mult placuta lui Dumnezeu si folositoare sufletului nostru.
    Problema asta a judecatii aproapelui (fratelui meu) de cele mai multe ori am analizat-o cand imi povesteau unii parinti care aveau mai multi copii si unii erau mai ascultatori iar altii erau mai razvratiti. Atunci cand copiii cuminti ii parau si ii judecau pe fratii lor mai razvratiti, parintii se necajeau si tare se tulburau. Cred ca s-ar fi bucurat daca ar fi vazut ca cei cuminti incearca sa-i aduca pe calea cea buna si pe ceilalti si, eventual sa se sfatuiasca cu parintii lor cu privire la solutiiile care ar da roade si in comportamentul celor mai putin ascultatori.
    Bunul nostru Parinte, Dumnezeu, asa cum afirma si Parintele Arsenie Boca ,,Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut” se necajeste daca vede ca ne credem mai buni decat ,,fratii” nostri si, de cele mai multe ori ne ia harul pentru a ne da seama ca fara El suntem doar ,,pamant”.
    Daca vedem pe vreun ,,frate” de al nostru ca pacatuieste sa ne rugam pentru el fara sa-l judecam.
    Doamne ajuta-ne asa sa gandim si sa faptuim!

  2. Dupa ce am recitit acest fragment al Parintelui Gheron Iosif mi-am dat seama ca toti cei pe care Dumnezeu, in milostivirea sa, ii tine sa nu cada, in momentul in care se ,,vor apleca sa ii judece pe alti frati ai lor”, vor cadea si ei, tocmai pentru a intelege slabiciunea lor.
    Fie ca atunci cand simtim ca bunul Dumnezeu s-a milostivit de noi si ne tine in miinile sale, daca tot dorim sa ,,ne aplecam”, sa o facem pentru a-i ajuta si pe altii sa urce!
    Amin!

Comentariile sunt închise.